UN CONCERT DE ZILE MARI LA „MATICA SRPSKA”

Concertul aparţinând ciclului „Serile muzicale la Matica srpska”, desfăşurat la 4 iunie curent, în sala de festivităţi a acestei prestigioase instituţii, intitulat sugestiv Cântece din împrejurimile noastre şi cele mai frumoase arii a dovedit o apropiere, o adunare, o întrunire, o legătură strânsă dintre oameni şi cultura lor. Dintotdeauna arta a unit sufletele bune şi nobile pentru a nu se destrăma ţesătura, structura emoţională atât de necesară dintre ele. Este vorba despre prezentarea în public a celor trei tinere artiste muzicale din trei ţări diferite: soprana Anelya Vidinova Atanasova din Bulgaria, mezzosoprana Angelica Popescu din România şi soprana Silvia Minea din Serbia, care au studiat împreună canto la Academia de muzică din Bucureşti şi iată după o perioadă oarecare de timp, au hotărât ca împreună să încânte publicul din Novi Sad, Subotiţa, Sombor etc. cu melosul minunat din Balcani şi nu numai.

La început am ascultat lieduri de compozitori din ţările de unde vin solistele, iar apoi au urmat arii din opere. Programul a fost inaugurat de soprana Silvia Minea cu trei piese semnate de Petar Konjović (1883-1980) un reprezentant de frunte al muzicii vocale sârbeşti din a cărui creaţie inspirată din folclor am ascultat: Živkova Taša, Imala baba şi Triput ti ćukna. Solista a cântat şi din creaţia unor compozitori maghiari, dar foarte corect ar fi putut să reprezinte şi creaţia românească pentru că stăpâneşte la perfecţie toate trei limbi: sârbă, maghiară şi română. Din creaţia compozitorilor maghiari am ascultat de Béla Bartók (1881-1945) două lieduri din ciclul Opt cântece populare maghiare şi lidul La poalele muntelui Citar de Zoltán Kodály (1882-1967) interpretate perfect, cu dicţie bună, curat din punct de vedere intonativ şi cu o ţinută de scenă elegantă. Inspirată artistic a fost solista şi când este vorba despre liedurile Stojanke de Josif Marinković (1851-1931) şi Po polju je kiša padala de Stanislav Binički (1872-1942). Modul personal, maniera proprie cu care solista cântă a dat şi o anumită semnificaţie şi personajelor Mariţa din opereta Contesa Mariţa şi Silvia din opereta Prinţesa ceardaşului de Emmerich Kálmán (1882-1953) pe care le-a cântat cu mare pasiune şi dorinţă să aducă fericire şi împlinire acelora ce o ascultă. Soprana Silvia Minea are şi mare talent pedagogic pentru că elevii dânsei culeg premii la toate competiţiile la care se prezintă.

Cu mare drag am ascultat cunoscuta piesă macedoneană, bine cunoscută nouă, Biljana platno belješe, în interpretarea deosebită a sopranei Anelya Vidinova Atanasova, cântec ce ne-a produs un picuţ de melancolie. Cu emoţie şi o stare de spirit prietenoasă, dânsa a mai interpretat lidurile: Lele Jano şi Fata cu ochi albaştrii de Georgi Zlatev – Şerkin (1905-1977), apoi Vino pijem şi Lukovitske mome de Dobri Hristov (1875-1941). Cu deosebit simţ, dăruire şi expresivitate în voce, dânsa a prezentat şi aria Leonorei din opera Trubadurul de Giuseppe Verdi (1813-1901) şi aria Toscăi din opera cu acelaşi titlu de Giacommo Puccini (1882-1924). Ne-a încântat de-a dreptul. Vocea puternică pătrunzătoare, ţinuta sigură au redat cu adevărat conţinutul muzical.

Mezzosoprana Angelica Popescu s-a prezentat cu un plăcut repertoriu, sau poate mai apropiat nouă, românilor care am ascultat-o. Piesele doinite Bagă Doamne luna-n nori şi Bade pentru ochii tăi de Tiberiu Brediceanu (1877-1968) apoi cântecele vioaie, cu haz Curcile de Gheorghe Dima (1847-1925) şi Foaie verde lămâiţă de Dumitru Georgescu Kiriac (1866-1928) ne-au delectat, fiind interpretate cu multă sensibilitate şi acurateţe. Ariile Santuţa din opera Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni (1863-1945) şi Carmen din opera cu acelaşi titlu de Georges Bizet (1838-1875) au dovedit că interpreta dispune de ceva mai mult decât corzile vocale pentru că a fost un discurs interpretativ şi cu o mare sonoritate sentimentală.

Probabil că această prezentare muzicală nu ar fi arătat aşa, nu ar fi sunat în felul acesta fără acompaniamentul la pian subtil, corect din punct de vedere stilistic (pentru că s-a cântat muzică din patru ţări: Bulgaria, România, Ungaria şi Serbia) şi cu susţinere armonică de Maja Grujić din Novi Sad.

Cele trei cântăreţe alături de însoţitoarea la pian au adus pe scenă momente pline de emoţie, au emanat încredere şi au format legătura cu audienţa, cu publicul, cu cei prezenţi în sală pentru că dânsele sunt convinse că tehnica vocală este una, iar interpretarea dinamică este altceva.

Şi desigur că în spatele fiecăreia dintre aceste artiste muzicale se află, multă muncă, experienţă, pasiune şi dragoste faţă de arta sunetelor. Muzica, cred eu, a fost creată să aducă fericire şi împlinire în sufletele şi pe chipurile oamenilor. Este forma de comunicare aleasă pentru a transmite vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi.

Semnează Ileana Ocolişan Baba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *