PRIMA  EDIŢIE  A  FESTIVALULUI  INTERNAŢIONAL  „OPERARIA”  ÎN  SERBIA

Vineri, l4 iunie curent prezentînd opera Rigolettо, spectacol din trilogia latină, alături de Traviata şi Trubadurul de Verdi, Ansamblul Operei Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad a încheiat stagiunea muzicală 2018/2019. În acelaşi timp a inaugurat şi prima ediţie, în Serbia, a Festivalului internaţional “Operaria“, desfăşurat între 14 – 21 iunie curent, sub auspiciile Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad. Spaţiile culturale unde s-au putut urmări concertele au fost: Teatrul Naţional Sârb, Sinagoga, „Katolička porta“ şi vaporul de pe Dunăre „Zeppelin“. Conform părerii organizatorilor, această manifestare a adus un nou ciclu, o serie nouă de evenimente muzicale de bun augur pentru această instituţie, care se bucură de mare apreciere.

 

Cea de a doua seară a festivalului “Operaria“ a fost rezevată muzicii vocale a epocii barocului, prezentată de ansamblul instrumental sârbo – american „New Trinity Baroque”, cu concursul soliştilor vocali; Radoslava Vorgić Jurjovan, Dragana Popović, Predrag Đoković şi Sreten Manojlović. Dirijor, Predrag Gosta SUA/Serbia.

Tot în cadrul festivalului „Operaria” au fost interpretate şi operele pentru copii Albă ca zăpada şi cei şapte pitici de Petar Krstić şi Scufiţa roşie de Petar Jovanović.

La Teatrul Naţional Sârb s-a desfăşurat ediţia a 6-a a Concursului internaţional de canto „Vera Kovač Vitkai”, la care s-a anunţat un număr impozant (în jur de 50) de elevi şi studenţi foarte bine pregătiţi, veniţi din ţările din jur: Croaţia, Slovenia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, apoi din Polonia, Rusia, România şi desigur, cei mai numeroşi, din Serbia. Juriul a fost alcătuit din personalităţi marcante, ale muzicii din Serbia precum: Marta Balaž solistă vocală, profesoară la Şcoala medie de muzică “Isidor Bajić” din Novi Sad, Agota Vitkai Kučera solistă vocală, Florijan Balaž solist la vioară şi totodată, ambii profesori la Academia de Arte din Novi Sad, apoi Lidija Horvat Dunjko, profesoară la Academia de muzică din Zagreb şi Universitatea “J. Dobrile” din Pola, Valentina Taškova profesoară la Şcoala de muzică “Mokranjac” din Belgrad, Marius Maniov bariton dramatic de tipul vagnerian din Bucureşti, Ilmar Lapinš director general şi dirijorul Orchestrei simfonice din Irkutsk, (Rusija) şi Radmila Bakočević cu titlul de artistă emerită, solistă vocală, profesoară la Facultatea de Arte Muzicale din Belgrad şi membru de onoare al juriului însăşi primadona Vera Kovač Vitkai .

Concertul de gală „Tinere speranţe” a fost susţinut de câştigătorii Concursului internaţional de canto „Vera Kovač Virkai” şi oaspeţii lor, acompaniaţi de Orchestra Simfonică Voivodineană, dirijată de Aleksandar Kojić în spaţiul liber, afară, numit „Katolička porta”. Una dintre câştigătoare a fost soprana Marina Santrač din Vârşeţ, (premiul special al juriului) care urmează cursuri de canto la Facultatea de muzică din Timişoara cu apreciatul bariton dramatic Marius Maniov. Dânsa a interpretat aria Rusalcăi din opera cu acelaşi titlu de Antonin Dvořák cu vocea relaxată, plăcută, bine onduită, pur şi simplu „se joacă cu vocea” (şcoala românească de canto). Soprana Željana Danilović din Novi Sad (laureată la categoria voci feminine), frecventează Şcoala medie „Isidor Bajić“, în clasa profesoarei Marta Balaž, a interpretat aria Lauretei din opera Gianni Schicchi de Giacomo Puccini. O voce care promite, cântă cu uşurinţă întreaga frază muzicală şi curat, din punct de vedere intonativ. Laureat la categoria voci bărbăteşti s-a plasat tenorul Marko Kostić din Belgrad de la Şcoala de muzică „Mokranjac“ în clasa profesoarei Valentina Taškova, în a cărui interpretare am ascultat aria lui Sou-Cionga din opereta Ţara surâsului de Franz Lehár. Tânărul artist cântă foarte uşor şi cu o doză potrivită de emoţie, vocea bine postată şi o ţinută de scenă atrăgătoare. Deţinătoarea premiului principal „Grand prix“ a fost mezzosoprana Svjetlana Đokić de la Academia de Arte din Novi Sad, în clasa profesoarei Ljiljana Lišković, care se impune prin voce puternică şi egală în toate registrele, dicţie şi interpretare perfectă, cu un cuvânt întruchipează toate calităţile pe care trebuie să le aibe un adevărat cântăreţ de operă. A interpretat aria Eboli, O don fatale, din opera Don Carlos de Giuseppe Verdi şi aria Dalilei din opera Samson şi Dalila de Camille Saint Saéns. Au mai cântat în calitate de oaspeţi tinerii solişti vocali, baritonul Nikola Mikić şi soprana Vesna Đurković, care au dovedit o prezenţă scenică plăcută şi de încredere. Vocile lor acompaniate de orchestră au răsunat în centrul oraşului Novi Sad în sărbătoare ca şi un voal sonor căzut de undeva de sus, din cer. Orchestra Simfonică Voivodineană sub mâna sigură a dirijorului Aleksandar Kojić a secondat cu multă sensibilitate pe fiecare solist în parte. Publicul numeros, unii şedeau pe scaune, alţii stăteau prin împrejurul scenei, au aplaudat frenetic şi cu satisfacţie.

Spectacolul cu opera Rigoletto nu a fost scos niciodată din repertoriul vreunei case de operă, deoarece antieroul cu stil de viaţă libertin, eroina naivă, asasinul plătit, lipsit de suflet şi bufonul de la curte cu soarta tragică, fac parte din personajele cele mai vii, cele mai pline de viaţă ale tuturor operelor – graţie muzicii lui Verdi învăluită de o strălucire şi o lumină permanentă. Aria ducelui, La donna è mobile (Femeia e schimbătoare) este cea mai cunoscută, însă întreaga operă Rigoletto este o paradă a pieselor şi a ariilor de operă devenite populare, punctul culminant fiind cvartetul din actul III, Bella figlia dell’amore: cele trei personaje principale şi Maddalena îşi dezvăluie sentimentele contradictorii într-un cântec de o tandreţe tulburătoare. Caracterele personajelor nu sunt creionate de o singură arie, ci sunt construite şi luminate de întreaga evoluţie a operei, întreaga creaţie artistică concentrându-se în jurul personajului Rigoletto, – în exterior slut şi grotesc, dar în interior plin de pasiune şi dragoste.

Deşi pentru prima dată interpreatează rolul lui Rigoletto, baritonul Željko R. Andrić s-a prezentat de minune cu vocea sa catifelată, puternică şi un joc de scenă plastic şi foarte sugestiv. Voievodul de Mantova a fost interpretat de tenorul Saša Štulić, o voce ademenitoare, dar în seara premierei nu prea în formă. Soprana Darija Olajoš Čizmić a înfăţişat prin cântec şi prin jocul de scenă adecvat rolului, o Gilda îndrăgostită şi credulă. Rolul banditului Sparafucile a fost interpretat de Goran Krneta, voce plăcută care a emanat fiorul specific al relei-credinţe, Madalena sora lui, soprana Jelena Končar cochetă şi cu o dispoziţie vocală bună. O descoperire şi o revelaţie ne-a prilejuit tânărul bariton Strahinja Đokić în rolul contelui Monterone, care cu vocea puternică, sigură, plăcută, a încântat publicul. Regia poartă semnătura lui Aleksandar Nikolić, oaspete din Belgrad, scenografia a fost realizată de Saša Senković, iar coregrafia de Aleksandar Ilić oaspete din Belgrad. Poate, o schimbare pe care am observat-o, în ce priveşte scena cu distracţiile, destrăbălările de la curte a fost mult mai liber redată decât suntem obişnuiţi. Corul cu o dicţie impecabilă şi acurateţe intonativă perfectă a fost instruit ca de obicei de talentata Vesna Kesić Krsmanović. Orchestra căreia îi revine un rol important în operele de Verdi şi-a îndeplinit misiunea bine. La pupitrul dirijoral, maestrul Andrea Solinas, oaspete din Italia a coordonat de minune acest spectacol.

Soliştii, Corul, Baletul şi Orchestra Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad prezentând spectacolul de operă Rigoletto nici că au putut mai bine să inaugureze Festivalul “Operaria” dar totodată să încheie stagiunea muzicală 2018/2019 care a fost foarte bogată în evenimente.

Anul acesta s-au împlinit 160 de ani (17 februarie 1859) de la premiera operei Bal mascat (Un ballo in maschera) de Giuseppe Verdi, la Teatrul ”Apollo” din Roma; libretul de Antonio Somma, după Eugène Scribe.

Ansamblul Operei Naționale Române din Timișoara a prezentat iubitorilor genului spectacolul cu opera Bal mascat, miercuri 19 iunie, curent. Eroii operei sunt Riccardo, contele de Warwick, bunul și fidelul său prieten Renato și Amelia soţia sa. Tenorul Remus Alăzăroae – în rolul Riccardo, pare se că are un palmares bogat, este un tenor carismatic, un personaj bine conturat, voce cu un acut percutant, nuanțe de mare subtilitate şi cu o anumită siguranță. A cântat excelent duetul cu Amelia din actul al II-lea, mi-a plăcut și în prima arie din tabloul I „ È scherzo od è follia”, unde a demonstrat dezinvoltură și ușurință. Baritonul Florin Estefan în personajul Renato, secretarul său, o voce cu un timbru special, care se pretează excelent pe stilul belcantist, este fluentă, are noblețe. Soprana Lăcrămioara Cristescu în rolul Ameliei, soţia lui Renato, prinsă între iubirile celor doi bărbați, posedă o voce adecvată rolului. A rezolvat frumos și sensibil aria Morró, ma prima in grazia, de asemenea s-a coordonat bine cu partenerul din actul al II-lea. Ulrica vrăjitoarea a fost mezzosoprana Gabriela Toader. Are o voce frumoasă şi a găsit cu inteligență și muzicalitate, modalitatea de a construi o Ulrică credibilă, cu note grave bine impostate, registrul ei acut a fost cultivat și frumos reprezentat. În personajul Oscar, pajul, soprana lirico-lejeră Cristina Vlaicu a rezolvat frumos și partea de coloratură a rolului, ea fiind extrem de muzicală şi cu un joc de scenă sugestiv a redat rolul în totalitate. Cei doi complotiști, duşmani ai contelui, bașii Samuel – Gelu Dobrea, și Tom – Octavian Vlaicu, au voci bune, tinere, cu o anumită prospețime și s-au coordonat în mod profesionist în acest cuplu. Olandezul Frans Meewis a semnat regia acestui spectacol dirijat de Dejan Savić din Belgrad.

Povestea care stă la baza libretului operei Bal mascat este inspirată dintr-un caz real, asasinarea regelui Gustav al III-lea al Suediei, ucis în 1792 la Opera Regală din Stockholm, în timpul unui bal mascat. Există în libretul operei o serie de efecte melodramatice în maniera „grand opera” precum: fatalismul prezicerii vrăjitoarei, asasinul mascat în plin bal, eroul nobil care moare iertându-și ucigașii. Dar la fel ca multe alte opere din repertoriul clasic ale căror librete au mai mult caracterul unui pretext, opera Bal mascat trăiește în primul rând prin frumusețea muzicii, fiind o creație demnă de pana marelui ei autor. Ea dezvăluie marea experienţă teatrală a compozitorului, fiind etichetată de unii critici ca „shakespeariană” deoarece, în ciuda finalului său tragic, opera are numeroase momente ce îmbină în mod armonios sublimul cu ironia. Din punct de vedere muzical remarcăm rolul important dat orchestrei, care participă activ la construirea discursului muzical, în timp ce scriitura vocală, caracterizată de arii de o mare frumuseţe este îmbogăţită cu declamaţia de tip arioso. Cunoscută pentru succesul său strălucitor, opera verdiană a impresionat publicul printr-o poveste medievală plină de pasiune și intrigi, în care onoarea și prietenia sunt lucruri sfinte, triunghiurile amoroase sunt cele mai dureroase tabuuri, iar trădarea, cu sau fără mască, se plătește scump.

Spectacolul cu opera Bal mascat, prezentat de ansamblul Operei Naţionale Române din Timişoara, a declanşat trăiri şi sentimente de o înaltă intensitate emoţională, prin desfăşurarea unor importante, valoroase şi deosebite forţe artistice.

            21 iunie, Ziua Internatională a Muzicii, (propusă în îndepărtatul an 1982 de fostul ministru al culturii din Franţa, Jack Langue şi sărbătorită de peste 100 de ţări, printre care şi Serbia) oraşul Novi Sad (capitala culturală europeană în anul 2021) a sărbătorit-o, foarte festiv cu multă voie bună şi bucurie! La ora 20.21 fix a început concertul de gală, susţinut de soliştii pe care îi enumerăm în ordinea în care au apărut pe scenă: tenorul Saša Petrović, soprana Svitlana Dekar, mezzosoprana Marina Pavlović Barač, soprana Darija Olajoš Čizmić, tânărul bas Strahinja Đokić, soprana Marija Ajan Korijagov din Rusia, baritonul Željko R. Andrić, soprana Verica Pejić, mezzosoprana Višnja Popov, soprana Nataša Tasić Knežević, soprana Laura Pavlović, baritonul Vasa Stajkić, soprana Danijela Jovanović, mezzosoprana Jelena Končar, baritonul Nebojša Babić, Corul şi Orchestra Operei Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad şi dirijorul Ilmar Lapinš din Rusia. Ce satisfacţie să fie mai mare decât veselia pe care o aduce pianul sau încântarea pe care ne-o provoacă vioara, un cântec, sau sunetul chitării şi în special nemuritoarele arii ascultate? Concertul într-adevăr a fost o ceremonie sărbătorească mai greu de descris. Interpreţii cu toaletele lor aparte, în special genul feminin, cu rochii fel de fel, una mai frumoasă ca cealaltă, au transmis emoţie de o rară profunzime prin muzicalitatea şi buna interpretare a ariilor din program.

Acest concert extraordinar de gală a avut sarcina să închidă solemn primul festival de operă „Operaria“ din Novi Sad.

Aşa cum se merge la concert, sau la spectacol îmbrăcat deosebit, aşa trebuie să ne îndreptăm spre muzică cu tot ce avem mai frumos în suflet. E undeva în sufletul fiecăruia, substratul de rutină şi preocupare cotidiană, o cutiuţă tainică, care n-a mai fost cercetată poate de mult. Sunt acolo visuri de tinereţe, aventuri şi generozitate, idealuri, iubire şi speranţe. Le veţi scoate la lumină şi le veţi vedea devenind incandescente, sub vraja muzicii. In acele clipe nu mai aveţi vârsta sau, mai bine spus, în faţa muzicii toate persoanele sunt tinere.

          Un astfel de festival ca „Operaria” a fost mai mult ca necesar oraşului nostru, pentru că această nobilă tradiţie a cântului trebuie susţinută şi păstrată cu sfinţenie. Aşadar, scopul principal al acestui festival, printre altele, a fost, apropierea şi afirmarea artei lirice publicului larg.

Semnează Ileana Ocolişan Baba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *