FESTIVITĂŢILE MUZICALE DE LA SOMBOR – SOMUS 2019

 SOMUS, Festivităţile muzicale de la Sombor, anul acesta a avut loc între 01 – 07 iunie, în pitoreasca localitate considerată (şi în ex. Jugoslavia) ca oraşul cu cele mai multe parcuri, oraşul verde. Împreună cu buna mea prietenă Maria Ana Adamov am avut plăcerea să urmărim câteva din valoroasele concerte prezentate la această manifestare muzicală.

            Festivităţile muzicale de la Sombor este manifestarea culturală care de la înfiinţare, septembrie 1961, mulţi ani la rând, dar şi acum, reprezintă simbolul de protecţie al oraşului. Iniţiatorul acestei manifestări a fost renumitul pianist şi profesor de la Academia de muzică din Belgrad, originar din Sombor, Dušan Trbojević. Din anul 1962 festivalul SOMUS s-a organizat odată pe an în luna aprilie. La început a fost de fapt o întrunire mai intimă a melomanilor, creatorilor şi interpreţilor de muzică cultă, muzică artistică, ca foarte repede, pe parcurs, să se transforme într-un eveniment serios şi valoros care merită să fie vizitat, lăudat şi apreciat.

Festivalul a fost deschis cu lucrarea Povestea soldatului de Igor Stravinsky, urmată de Invitaţie la castel de Francisc Poulenc, concert sub genericul Krojač svoje sreće, Croitorul norocului său. Şi-au dat concursul Mate Bekavac – clarinet, Slovenia, William Hagen – vioară, SUA şi Per Rundberg – pian, Suedia. În calitate de narator l-am ascultat pe apreciatul actor, Zijah Sokolović.

Luciano

Scrisă în 1917, Povestea soldatului de Igor Strawinsky a avut premiera un an mai târziu, în septembrie 1918. O interesantă şi originală lucrare de teatru muzical, care are la bază un libret scris de elveţianul Charles Ferdinand Ramuz, inspirat din culegerea de basme ruseşti ale lui Alexander Afanasiev. Este vorba despre un soldat care s-a întâlnit cu diavolul: în schimbul viorii sale, acesta îi oferă o carte care îi poate aduce bogăţii fără de număr. Soldatul se lasă ispitit, renunţă la instrument, se îmbogăţeşte, se căsătoreşte cu femeia iubită, dar, pentru că nu se poate opri din a dori mai mult şi mai mult, la final, pierde totul. O parabolă spumoasă plină de miez, cu aparenţă de comedie, dar cu înţelesuri profunde şi etern valabile.

            Făcând parte din categoria aşa-numitelor “Pièces brillantes”, poate unul dintre cele mai bune texte satirice semnate de Anouilh este piesa L’Invitation au château (Invitaţie la castel), montată chiar în anul apariţiei sale (1947). Premiera spumoasei sale satire a avut loc la Paris, la celebrul „Theatre de l’Atelier“, unde a rămas cap de afiş mai bine de un an şi unde, în 1953, avea să-şi facă debutul scenic (jucând chiar în acest spectacol) cea care va fi cotată mai târziu ca fiind celebritatea nr. 1 a cinematografiei franceze, actriţa Brigitte Bardot.

Vrebalov

            Dincolo de autoclasificările pe care autorul şi le-a făcut operei sale dramatice, împărţind-o în opt “categorii”, Invitaţie la castel nu a fost trecută pe lista textelor sale importante pentru că o considera ca fiind o satiră uşoară. Şi cu toate acestea, textul a atras regizorii, criticii şi chiar pe celebrul compozitor Francis Poulenc, care a semnat la premieră muzica de scenă.

            Frederick este îndrăgostit nebuneşte de Diana, fiica răsfăţată a unui aşa-zis milioner. Ea nu-l doreşte pe Hugo pentru că o irită mult. Hugo, pentru ai dovedi lui Frederick că Diana nu-l merită, o invită la dans pe Izabela, o dansatoare de categorie mai inferioară pe care apoi o trnsformă într-o aristocrată frumoasă. Urmează jocurile vieţii cu complicaţii, intrigi, variaţiuni a la Cenuşăreasa, şi unele seriale de duzină, însă, cu parfum franţuzesc. Ambele lucrări au fost interpretate cu deosebită sensibilitate combinându-se perfect muzica şi naraţiunea actorului.

Cea de a doua seară, sub genericul Prinţul şi pianul a găzduit pe renumitul pianist Aleksandar Madžar din Belgia/Serbia, care a interpretat lucrări de J.S. Bach, F. Chopin, L.v.Beethoven, S. Rahmanjinov, M. Ravel. Următoarele două seri, intitulate Pe Dunăre 1, şi Pe Dunăre 2, ansamblul alcătuit din artiştii muzicali: Mate Bekavac – klarinet, Slovenija, Irena Grafenauer – flaut, Slovenia, William Hagen – vioară, SUA, David Castro Balbi – vioară, Franţa, Timoty Rido – viola, Marea Britanie, Ivan Karizna – violoncel, Belorusija şi Per Rundberg – pian, Suedia au interpretat lucrări de: Tajčević, Vauda, Despić, Mozzart, Rossini, Kodálj, Kapustin, Ligeti, Vajner, Hubaj, Királj, Dohnányi…

            Concertele din ziua de 5 iunie au purtat titlul Gustul Italiei 1 şi 2. Primul a fost susţinut de apreciatul chitarist, Luciano Pompilio, care cu deosebit simţ şi dăruire a interpretat lucrări de J.S.Bach (1685 -1750), Preludiu, Fuga şi Allegro, ce după părerea noastră mai greu se poate interpreta veritabil la ghitară, când este vorba de Bach, apoi o foarte frumoasă arie: Introducere, temă şi variaţiuni, op. 9 pe tema O, dragă armonie din Flautul fermecat de Mozzart, de Fernando Sor (1778-1839). Creaţia compozitorului şi chitaristului italian M. Kastelnuovo-Tedesco (1895-1968) este foarte bogată. În interpretarea lui Luciano Pompilio am ascultat capriciile: Înmormântarea învăţătorului şi Visul despre minciuni şi neînţelegeri. A urmat Şase miniaturi balcanice de Dušan Bogdanović (1955) o lucrare plăcută, alcătuită din şase mişcări scurte: Hora de dimineaţă, Bocet, Fata din Vranje, Horă din Macedonia, În larg, Broderie măruntă, piesă împletită cu un subtil ecou popular. Interpretul s-a străduit să aducă lucrarea din punct de vedere stilistic corect. Recitalul s-a încheiat cu cinci compoziţii de Agustin Borrios Mangore (1885-1944) care deseori este pus pe aceeaşi treaptă cu F. Chopin. Aceea ce Chopin este pentru pian, un opus cu lucrări nemuritoare şi veşnic interpretate, este Mangore cu piesele sale compuse pentru chitară. Compoziţiile celor doi se disting prin frumuseţe, caracter poetic şi virtuozitate. A cânta în pădure, Catedrala, Preludiu, Andante religiosso, Allegro solenne este titlul celor cinci bucăţi instrumentale cu care interpretul a încheiat programul şi care au fost trecute cu uşurinţă, corectitudine, melodicitate de chitaristul italian Luciano Pompilio.

Gustul Italiei 2 a fost un recital de pian extraordinar susţinut de Lorenzo Di Bella, un instrumentist împătimit. Frederic Chopin (1810-1849) – se consideră cel mai renumit pianist şi compozitor al romantismului. Chopin nu este doar cel mai faimos compozitor al secolului al 19-lea, ci şi un simbol al artistului romantic însuşi, compoziţiile sale pentru pian regăsindu-se în repertoriul oricărui pianist. Compozitorul s-a dăruit trup şi suflet pianului. Nu este de mirare că muzica lui Chopin, unul dintre cei mai străluciţi pianişti din secolul al 19-lea, continuă să inspire generaţie după generaţie, chiar şi după trecerea sa în nefiinţă, acum 200 de ani. Lorenzo Di Bella, pe lângă o serie de Studii din opusul 10, 23 şi 25, a cântat şi Balada nr.1 op. 23 în sol minor. Din creaţia lui F. Liszt (1811-1886) ne-a fost prezentată Balada nr.2 în si minor, lucrare mai dificilă de interpretat şi minunata Parafrază pe teme din opera Rigoletto de G. Verdi. Kreisleriana de R. Schumann (1810-1856) este o lucrare foarte dramatică și considerată una dintre cele mai frumoase creații ale compozitorului, precum şi cele două studii: opus 39 nr.8 în re minor şi op. 33, nr. 8 în sol minor de S. Rahmanjinov (1873-1943). Lorenzo Di Bella este unul dintre cei mai de succes artiști muzicali ai scenei actuale internaționale. La SOMUS, dar în general oriunde cântă, artistul câștigă simpatia melomanilor şi a publicului, fiind aplaudat frenetic la scenă deschisă.

Zurkovic

            O seară minunată am petrecut şi alături de compozitoarea Aleksandra Vrebalov şi creaţia ei, în cadrul ciclului de concerte Creatorii noştri. A scris până acum peste 80 de bucăţi muzicale de cameră, simfonice, de operă şi de balet, care au fost interpretate de artişti din ţară: cvartetul „Tajj“ din Novi Sad, Opera teatrului popular din Belgrad, Filarmonica belgrădeană şi alţii, precum şi artişti muzicali din străinătate cvartetul „Kronos“, David Krakauer, Ethel, Jorge Caballiero şi alţii. Muzicoloaga Ira Prodanov Krajšnik, profesoară la Academia de arte din Novi Sad, ne-a prezentat viaţa şi creaţia compozitoarei Aleksandra Vrebalov pe scena Teatrului popular din Sombor, amintind cele mai importante etape din creaţia şi viaţa acesteia. Ira Prodanov Krajšnik actualmente cercetează teoria şi practica microistoriei, deasemenea cercetează şi interdiciplinarismul în muzică, în special muzica şi mediile, muzica şi religia, teoria şi practica muzicii de mare popularitate. Pe scenă au mai fost pianistul Mihajlo Zurković şi Cvartetul „Tajj“ alcătuit din simpaticele membre: Aleksandra Krčmar Ćulibrk – vioara I, Jovanka Mazalica – vioara II, Jelena Filipović – violă şi Timea Kalmar – violoncel, care de la înfiinţare, din anul 1997, cântă în aceeaşi componenţă şi uşor, uşor părăsesc repertoriul clasic, interpretând cu mare succes lucrări de compozitori contemporani, dintre care mulţi au dedicat lucrări acestui ansamblu. Cvartetul „Tajj“ este unul dintre cele mai importante grupuri de artişti din regiune. Aleksandra Vrebalov ne-a mărturisit cu nostalgie că deja de 25 de ani este plecată din ţară, dar oraşele Sombor şi Novi Sad, Voivodina în special, au rămas fixate în inima ei. Aceasta se reflectă şi în creaţia foarte vastă a sa. Panonia infinită, una dintre creaţiile autoarei, interpretată în program de Cvartetul „Tajj“ este de fapt „semnul distinctiv, de protecţie“ al acestui ansamblu cu care A. Vrebalov colaborează de mai bine de 20 de ani. Inspiraţia creatoare a A. Vrebalov sunt oamenii, locurile, obiceiurile etc. Piesa Cântecele din fermele marine, compusă în anul 2014, am ascultat-o tot în înterpretarea cvartetului „Tajj“. Codurile indigo, pentru pian, a fost următoarea lucrare pe care ne-a prezentat-o, într-o manieră deosebită apreciatul pianist Mihajlo Zurković. Artistul Zurković a povestit inspirat despre buna relaţie profesională cu autoarea. Mihajlo Zurković este originar din Sombor unde a şi început instruirea muzicală,  aducându-şi interpretarea la o perfecţie de rang internaţional, urmând studii la academii din ţară şi străinătate. Este unul dintre fondatorii şi primul director al reconstituitului festival SOMUS. Această agreabilă serată s-a încheiat cu tangoul din lucrarea Mătura văduvei pentru cvartet de coarde şi pian interpretat de Cvartetul „Tajj“ şi înzestratul pianist Mihajlo Zurković.

Drăgălăşenia Balcanilor astfel a fost intitulat concertul extraordinar care a încheiat SOMUS-ul. O prezentare artistică destinată dragostei şi totalităţii de nebunii ce le facem pentru ea. Sinceră să fiu, sunt o amatoare pasionată a cântecelor bosniece de dor, aşa-numitele „sevdalinke“ şi la concertul cu pricina, m-am delectat pe deplin. Atunci când acordeonistul Mustafa Šantić a căutat traducerea cuvântului „sevdah“ (pasiune, dorinţă) a găsit o explicaţie privită din unghiul arabilor că ar fi o substanţă lichidă care circulă prin corp şi la un moment dat cauzează diferite emoţii, cum ar fi durere, bucurie, mândrie etc. Când privim din unghiul bosniaco-herţegovinian, „sevdalinka“ este o formă muzical-poetică. Starea de „sevdă“, pasiune, dorinţă, nu este numai atunci când ascultăm aceste minunate creaţii, poate fi şi când întâlneşti o femeie frumoasă, cand te afli într-o ambianţă plăcută, natură verde, sau chiar momentele petrecute la pescuit… şi mai spune el că, întreaga filozofie a acestor meleaguri în ultimii cinci sute de ani este cuprinsă în versurile: „Să mă ceri în căsătorie nu aşi merge după tine, dar de te vei căsătorii m-aş otrăvii“.

            Interpreţii, îi amintim în ordinea în care au fost expuşi pe afiş: marele chitarist Boško Jović, cel mai solicitat în acea seară, a dovedit o măestrie ieşită din comun în interpretarea instrumentului său, apoi Mustafa Šantić acordeon, un împătimit al melismelor, improvizaţiilor, înfloriturilor atrăgătoare, care la bis, spre marea mea bucurie, dar cred că şi a întregului public din sală, a interpretat o Horă concertantă românească. Dânsul dispune şi de o voce specifică a acelor cântece populare din Bosnia. Violonistul Vanja Radoja, dotat cu calităţi deosebite, ne-a lăsat plăcut impresionaţi, prin intervenţiile sale improvizatoare. Artiştii amintiţi sunt toţi din Bosnia şi Herţegovina. Revelaţia serii, fără doar şi poate, a fost solista vocală Jelena Jakovljević din Niş, Serbia, care a cucerit fulgerător inimile publicului de-ndată ce „a deschis gura“, cum se spune. Adevărul este că ea a terminat cele mai înalte studii de flaut. Este o instrumentistă de invidiat care a susţinut nenumărate concerte solistice la flaut, cu diferite ansambluri de cameră şi cu orchestre simfonice. Vocea ei este un dar de la Dumnezeu cu care încântă publicul larg. Un alt membru foarte important din ansamblu este clarinetistul Mate Bekavac din Slovenia, instrumentist de renume mondial, cel mai de succes clarinetist al generaţiei sale din lumea întreagă. În ultimul timp înregistrează rezulate remarcabile şi în calitate de dirijor. Pe lângă clarinet, Mate Bekavac a mai cântat la fluier şi la duduk – instrument de suflat răspândit la popoarele balcanice cu ajutorul căruia a redat melodiile unduioase, înmelismate cu mare afecţiune şi sensibilitate.

Adevăraţii artiştii, în general, sunt persoanele care au talent şi cunosc bine arta improvizaţiei. Muzicieni investiţi cu harul de a face prin apariţia lor pe scenă o adevărată sărbătoare.

            Încheiem prezentarea despre SOMUS, Festivităţile Muzicale de la Sombor, numai cu cuvinte de laudă, în speranţa că fără doar şi poate, vor mai dura mult timp şi că va fi ocazia ani în şir să ne încânte muzicieni de pretutindeni cu muzică bună.

Semnează Ileana Ocolişan Baba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *